România ca națiune, și-atât!

Alianța Renașterea Națională

Am sărbătorit, cu câteva zile în urma, 102 ani de la Marea Unire. Marea majoritate a românilor consideră că prin acest moment istoric poporul român a făcut un pas uriaș spre constituirea națiunii române. Prin definiție poporul este o entitate anterioară națiunii definit ca fiind „membri care locuiesc același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.” Națiunea, în schimb, este definită ca fiind „forma de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitate de limbă, teritoriu, viața economică, politica și culturală.” Concluzia este clară: suntem o națiune! O națiune puternică, unită, o voce importantă în Europa și în lume! Nici pe departe. În ultimii ani am constatat că, practic, nu contăm la nivel internațional. Atât la nivel decizional cât și, din păcate, la nivel de dezvoltare economico- socială. Văzând ce se întâmplă în jurul nostru putem observa cum țări ca Ungaria, Polonia și altele își fac simțită prezența în spațiul european, și nu numai. Chiar dacă ne-au fost „apropiate”” în defunctul sistem socialist. „Iară noi? Noi, epigonii?…Simțiri reci, harfe zdrobite, mici de zile, mari de patimi”- geniul poetului nostru național, Mihai Eminescu, fiind de o actualitate dezarmantă. Nu credem că în următoarele decenii vom avea parte de o generație de oameni politici comparabilă cu „pașoptiștii”, cu familia Brătienilor, Titulescu, Nicolae Iorga sau Corifeii Marii Uniri, Ștefan Cicio- Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu. Pesimismul rezida din această uriașă dihonie existența în sânul clasei politice românești, a guvernanților, a celor din administrație, sănătate, învățământ. Când cineva spune sau susșine ceva, instantaneu, apar contestatarii. Există un nivel foarte ridicat al dezbinării, aspect cunoscut și în afara țării de către partenerii noștri strategici, politici. De neînțeles este și faptul că unii, din păcate numeroși, au înțeles democrația în sens distructiv. În România nu se mai votează pentru ceva sau cineva anume, se votează împotriva cuiva. Este așa- numitul vot negativ. Celebră fiind expresia „jos X, jos Y”. Ar trebui să înțelegem că în democrație, fapt ușor de constatat în democrațiile consolidate, se votează pentru o idee, persoană sau partid. În România se votează „anti”. În acest mod este foarte complicat să construim, să ne dezvoltăm, să avem proiecte de țară. Există o lipsă totală de coeziune, unitate, dorință de a ne promova ca țară. Adevarul este că avem parteneriate strategice, politice, economice cu SUA, UE, NATO. Poate sunt conjuncturale, prevalând interesele acestora, în principal, nu ale noastre. Care sunt efectele majore, directe ale acestor alianțe ale țării noastre? Da, din punc de vedere militar, al apărării stăm mai bine ca niciodată. Dar, din punct de vedere economic, al dezvoltarii sociale și al creșterii nivelului de trai al românilor efectele sunt minime. Vocea României este cu sonorul la minimum. Putem să ne gândim, de ce nu?, că SUA având interese politice și geostrategice în zonă s- a aliat cu România. Unde sunt investițiile americane care să creeze locuri de muncă, stabilitate economică și socială, dezvoltarea țării? Uniunea Europeană, celelalte state membre, se folosesc de România, efectiv, și că forța de muncă mai ieftină și că export masiv în România afectând în mod grav balanța comercială a țării noastre. Din punctul lor de vedere România este mielul care trebuie sacrificat. Ar trebui să fim egali în drepturi și în obligații. Nu o națiune de mâna a doua, cum se întâmplă acum.

Oferte Aradene

Din nefericire România ajunge subiect de știri pozitive în redacțiile agențiilor de presă străine numai atunci când un sportiv român are rezultate excepționale ( de exemplu Simona Halep) sau când ieșim în stradă și ne bat(em) cu jandarmii. Lupta nu este pierdută. Trebuie să schimbăm lucrurile. Probabil o vor face generațiile viitoare. Dar nu trebuie să stăm cu mâinile în sân, să așteptăm trecerea timpului pentru ca aceste lucruri să se întâmple. Să promovăm oameni de valoare în toate domeniile de activitate, meritocrația să fie temelia functionării societății românești. Să ne schimbăm mentalitatea. Nu vom putea trăi, la nesfârșit, cu ideea că suntem interesanți pentru alții numai pentru că au nevoie de noi. Trebuie să fim uniți, să gândim și să facem mai mult pentru a fi cunoscuți si respectați în lume. Altfel, vom rămâne cu veșnica speranță „mai rău să nu fie” și cu „tăcerea” noastră perpetuă în a ne face cunoscuți și a ne promova o imagine cât mai bună în exterior.

„Unirea face puterea”, spunea Kogălniceanu în urmă cu 161 de ani. Ne- am unit, s-a împlinit visul românilor. Statul român, însă, nu este un stat puternic. Instituțiile nu funcționează, există corupție, societatea românească este atomizată, nu există empatie. Este necesară o schimbare profundă, radicală a mentalului colectiv, a calității oamenilor politici, a decidenților pentru a avea țeluri comune, de dezvoltare a societății noastre, a României. Nu există un panaceu pentru a fi o națiune puternică, unită. Situația precară a economiei, nivelul de trai scăzut au făcut ca oamenii să se gândească mai mult la traiul de zi cu zi, la problemele personale, familiale în detrimentul marilor probleme ale țării noastre.

Va trebui să ne preocupe creșterea și dezvoltarea noilor generații de români și, prin credința, educație și promovarea interesului național, vom reuși.

De aceea, acum, Țara are nevoie încăodată de tine să îi spui că îți pasă și că împreună vom trece cu curaj, așa cum au făcuto și strămoșii noștrii, prin acest foc greu al istoriei.

Acest material a fost comandat de către partidul Alianța Renașterea Națională.

Cod mandatar financiar: 11200053

Fii primul care comenteaza on "România ca națiune, și-atât!"

Lasa un comentariu

Emailul dvs. nu se publica.


*